Cu începere din iulie 2019, toate firmele înregistrate la Registrul Comerțului trebuie să depună o declarație la ONRC prin care se va arăta cine le controlează. Se pune întrebarea dacă această obligație se aplică și societăților comerciale care nu au avut activitate, de la înființare. Răspunsul este că da și vom explica și de ce.
Noua obligație introdusă prin Legea nr. 129/2019 a intrat în vigoare în iulie 2019 și prin aceasta firmele trebuie să arate cine le controlează, prin depunerea unei declarații privind beneficiarul real al companiei.
Odată cu extinderea acestei obligații la toate firmele supuse înmatriculării în registrul comerțului, au apărut o mulțime de întrebări, cum ar fi: momentul în care trebuie depusă declarația, frecvența cu care trebuie depus acest document și ce obligație au firmele care nu au avut activitate de la înființare.
Iată cele 3 argumente pentru care societățile comerciale care nu au avut activitate trebuie să depună declarația privind beneficiarul real:
- Textul de lege menționează clar această obligație: „Persoanele juridice supuse obligaţiei de înregistrare în registrul comerţului […] depun la înmatriculare, anual sau ori de câte ori intervine o modificare o declaraţie privind beneficiarul real al persoanei juridice, în vederea înregistrării în Registrul beneficiarilor reali al societăţilor”. Legea nu face diferență între firmele ce au activitate și cele ce nu au activitate. Singurul criteriu după care sunt identificate firmele ținute la arătarea persoanei care le controlează este existența unei obligații de înregistrare în registrul comerțului.
- Este absurd să credem că firmele firmele existente deja la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 129/2019 ar fi scutite de obligația de depunere a declarației, în condițiile în care norma obligă orice firmă înființată după 21 iulie 2019 să depună acel document la momentul înmatriculării. Altfel spus, identificarea beneficiarului real se face încă de la momentul înființării firmei, dacă discutăm de astfel de entități care apar după data menționată mai sus. Astfel, nu contează activitatea firmei, ci simplul fapt că aceasta există, pentru a fi nevoită să arate cine o controlează.
- În ultimul rând există Directiva Uniunii Europene 2015/849 […] privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanţării terorismului, adică actul normativ care este la baza Legii nr. 129/2019 și care a fost transpus prin aceasta. Astfel, normele impuse prin aceasta Directivă au un caracter preventiv, de diminuare a riscului prezentat de activități – în special cele financiare – ale anumitor entități ce ar putea viza fapte de spălare de bani sau de finanțare a terorismului.
„Deținerea unor informații corecte și actualizate privind beneficiarul real este un factor-cheie în depistarea infractorilor care, altfel, și-ar putea ascunde identitatea în spatele unei structuri de societate. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că entitățile înregistrate pe teritoriul lor […] obțin și dețin informații adecvate, corecte și actuale cu privire la beneficiarul lor real, pe lângă informațiile de bază, cum ar fi denumirea și adresa societății și dovada înregistrării și proprietarul legal.”.
„În vederea consolidării transparenței, pentru combaterea utilizării abuzive a entităților juridice, statele membre ar trebui să se asigure că informațiile cu privire la beneficiarii reali sunt stocate într-un registru central situat în afara societății, în deplină conformitate cu dreptul Uniunii. Statele membre pot utiliza în acest scop o bază de date centrală care colectează informații privind beneficiarii reali, sau registrul comerțului sau orice alt registru central. Statele membre pot decide ca entitățile obligate să fie responsabile pentru completarea registrului.”.
