Conform legislației muncii, salariații pot lucra legal în România doar pe baza unui contract individual de muncă (CIM), care trebuie să fie încheiat în scris cu angajatorul și să conțină anumite elemente.
Contractul individual de muncă este documentul care stă la baza unei relații legale de muncă dintre un salariat și angajatorul său. Codul muncii definește „Contractul individual de muncă este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu”.
CIM se încheie pe durată nedeterminată, însă, pentru anumite situații destul de limitate, se poate opta și pentru o durată determinată. De asemenea, contractul poate fi cu normă întreagă (opt ore pe zi și 40 de ore pe săptămână) sau cu normă parțială (sub opt ore pe zi și sub 40 de ore pe săptămână).
„Contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română, anterior începerii activității de către salariat. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului”.
Înainte de începerea activității, contractul individual de muncă se înregistrează în Revisal, iar un exemplar se remite salariatului.
Potrivit Codului muncii, contractul individual trebuie să conțină cel puțin următoarele elemente:
- identitatea părților;
- locul de muncă sau, în lipsa unui loc de muncă fix, posibilitatea ca salariatul să muncească în diverse locuri;
- sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului;
- funcția/ocupația conform specificației Clasificării ocupațiilor din România sau altor acte normative, precum și fișa postului, cu specificarea atribuțiilor postului;
- criteriile de evaluare a activității profesionale a salariatului aplicabile la nivelul angajatorului;
- riscurile specifice postului;
- data de la care contractul urmează să își producă efectele;
- în cazul unui contract de muncă pe durată determinată sau al unui contract de muncă temporară, durata acestora;
- durata concediului de odihnă la care salariatul are dreptul;
- condițiile de acordare a preavizului de către părțile contractante și durata acestuia;
- salariul de bază, alte elemente constitutive ale veniturilor salariale, precum și periodicitatea plății salariului la care salariatul are dreptul;
- durata normală a muncii, exprimată în ore/zi și ore/săptămână;
- indicarea contractului colectiv de muncă ce reglementează condițiile de muncă ale salariatului;
- durata perioadei de probă.
Modificarea oricărui element din lista de mai sus impune încheierea unui act adițional la CIM și se efectuează înainte să se producă efectiv.
CIM mai poate conține și alte clauze specifice, cum sunt cele de formare profesională, neconcurență, mobilitate și confidențialitate. Totuși, există restricții în privința anumitor clauze, mai exact, anumite drepturi ale angajaților, oferite prin lege, nu pot face obiectul negocierilor din angajator și angajat.
