Pandemia de covid-19 a schimbat fundamental modul în care angajații lucrează, mai ales de când munca de acasă și munca de oriunde în lume, a devenit norma. Totuși, mirajul „work-from-anywhere” poate atrage anumite provocări în materie fiscală și juridică, care trebuie luate în considerare în egală măsură și de angajatori, dar și de salariați.
Având în vedere că revenirea în clădirile de birouri este puțin probabilă în viitorul apropiat, iar tot mai mulți angajați care lucrează acasă vor să schimbe temporar locul de unde muncesc, companiile trebuie să fie pregătite juridic și fiscal de schimbarea de paradigmă de la „work-from-home” la „work-from-anywhere” și să răspundă simultan cerințelor angajaților de a lucra oricând și de oriunde.
Odată cu relaxarea măsurilor restrictive impuse de stare de urgență, tot mai mulți angajați au decis să-și mute activitatea cât mai departe de rutina de zi cu zi din locuință. Astfel, noul birou poate fi acum chiar și pe o plajă exotică, la mii de kilometri distanță, dacă vine la pachet cu o conexiune bună la internet.
Apare întrebarea dacă pentru salariul astfel obținut de la angajatorul din România pentru munca prestată din străinătate, angajatul trebuie să plătească taxe în România sau în țara în care își desfășoară activitatea?
Fiecare țară impune tratamente fiscale diferite. Consultarea legislației locale este esențială, precum și a verifica existența convenției încheiate între România și statul respectiv în materie de taxe și a altor acorduri de securitate socială, după caz, pentru a putea stabili corect obligațiile părților implicate, angajat sau angajator.
De îndată ce angajatul informează compania din România despre planurile sale de a munci peste graniță, este recomandat ca angajatorul să studieze posibilele implicații fiscale generate de emigrarea temporară în țara respectivă. În caz contrar, angajatul și angajatorul se pot expune unor obligații fiscale suplimentare în țara gazdă, după caz.
În țările din UE, munca la distanță într-o altă țară poate genera angajatorului obligația de a se înregistra în scop de raportare și plată de asigurări sociale în țara de destinație, precum și obligații în sfera impozitului pe profit. Pot apărea și alte obligații de raportare pentru angajator, precum cele reglementate de directiva europeană privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii, sau obligații suplimentare prevăzute de legislația locală din statul unde angajatul alege să lucreze temporar.
Ca urmare, angajatorul trebuie să aibă un cadru de lucru prestabilit pentru astfel de situații care să prevadă drepturile și obligațiile angajatului pe durata muncii din străinătate.
Anumite state ca: Estonia, Georgia, Barbados și Insulele Bermude au decis să ușureze procesul prin care cetățenii străini pot locui și lucra temporar pe teritoriul acestora.
Din păcate România nu oferă facilități fiscale în acest sens, mai ales specifice lucrului de la distanță. Totuși, România oferă o cotă de impozit pe salarii de doar 10% care ar putea să fie atractivă pentru angajații străini. Un astfel de model de lucru din România ar putea atrage și o rezidență fiscală aici, cu doar 10% impozit pe majoritatea tipurilor de venit.
În concluzie, când angajații aleg să muncească în alte țări decât cea de origine, trebuie să verifice regulile de imigrare în scop de muncă din aceste țări, care în multe cazuri diferă semnificativ față de cele cu scop turistic.
Avocat Alina Szilaghi
Avocat Alina Szilaghi vă poate acorda sprijin în următoarele:
- Consultații juridice
- Asistență juridică și reprezentarea în fața băncilor și IFN-urilor;
- Redactare notificare dare în plată;
Dacă doriți inițierea unor demersuri în acest sens, ne puteți contacta:
TELEFON (+4) 0746 652 986 sau email: alina@szilaghi.com
