Cel mai răspândit regim de impozitare în România este impozitul pe veniturile microîntreprinderii, având în vedere că majoritatea firmelor intră sub incidența sa.
În aprilie 2019, impozitul pe veniturile microîntreprinderii a fost modificat pentru a simplifica regimul deducerilor pentru sponsorizări, acestea putându-se face la mai multe entități nonprofit.
Această modificare schimbă legislația inițială care preciza că entitățile nonprofit și unitățile de cult trebuie să fie furnizori de servicii sociale acreditate cu cel puțin un serviciu social licențiat, iar din aprilie 2019, această condiție ca ONG-urile să fie furnizori acreditați de servicii sociale dispare. De asemenea, s-a stabilit ca sponsorizările să fie făcute numai către ONG-urile înscrise într-un registru special al Fiscului. Sponsorizările pot aduce o scădere din impozit de până la 20% din suma datorată în trimestrul în care s-au făcut aceste cheltuieli. Însă acestea pot fi reportate și pentru unul dintre următoarele 28 de trimestre consecutive.
Tot din 2019 companiile au fost obligate să completeze și să depună la Fisc o declarație referitoare la sponsorizările din anul anterior. În 2020, formularul 107 trebuie să ajungă la Fisc până la data de 25 ianuarie.
Care sunt condițiile pentru microîntreprindere?
În anul 2020, o microîntreprindere este o persoană juridică română care îndeplinește, în mod cumulativ, la data de 31 decembrie a anului fiscal 2019, următoarele condiții din Codul fiscal:
- a realizat venituri care n-au depășit echivalentul în lei al sumei de un milion de euro (4.779.300 lei);
- capitalul social este deținut de persoane, altele decât statul și unitățile administrativ-teritoriale;
- nu se află în dizolvare, urmată de lichidare, înregistrată la Registrul Comerțului sau la instanțele judecătorești.
Impozitul micro trebuie aplicat din anul fiscal următor celui în care sunt îndeplinite condițiile enumerate de actul normativ. Așadar, o firmă care a îndeplinit condițiile la finele anului 2019 trebuie să treacă în 2020 la regimul micro. .
Conform Codului fiscal, se poate trece la regimul de microîntreprindere în mod opțional dacă firma are un capital social minim de 45.000 de lei și minimum doi salariați. Opțiunea se poate face o singură dată, fiind aplicabilă începând cu trimestrul în care cele două condiții sunt îndeplinite.
Care sunt cotele de impozit, când se declară și se efectuează plata acestora?
Pentru regimul de impozitare micro există două cote diferite de impozitare, a căror aplicare depinde de existența sau nu a salariaților. Conform Codului fiscal, dacă firma are cel puțin un salariat, se aplică cota de 1%, iar dacă nu are se aplică cota de 3%.
Evident, dacă se schimbă numărul de salariați, compania trebuie să schimbe și cota de impozit pe care o aplică. Dacă vorbim de o firmă cu un singur salariat care pleacă, cota nu trebuie schimbată dacă se angajează, în același trimestru, un alt salariat. Numai că noul angajat trebuie să aibă contract de muncă pentru cel puțin 12 luni.
În privința calculului și plății impozitului, aceste chestiuni se rezolvă trimestrial, până la data de 25 a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul. Asta înseamnă că, pentru 2020, microfirmele trebuie să declare impozitul prin formularul 100 și să-l achite până la:
- 27 aprilie 2020 – pentru trimestrul I;
- 27 iulie 2020 – pentru trimestrul II;
- 26 octombrie 2020 – pentru trimestrul III;
- 25 ianuarie 2021 – pentru trimestrul IV.
Baza impozabilă a impozitului micro este constituită din veniturile din orice sursă, din care se scad însă anumite venituri, precum cele aferente costurilor stocurilor de produse, cele din producția de imobilizări corporale și necorporale, cele din diferențe de curs valutar și valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării. Mai trebuie precizat și că valoarea caselor de marcat achiziționate de microîntreprinderi se deduce din baza impozabilă. Plus că nu trebuie să uităm nici de deducerea sponsorizărilor.
