Executarea silită este procedura prin care executorii judecătorești recuperează datoriile fiscale și nefiscale pe care o persoană nu le-a achitat sau refuză să le achite.
Neîndeplinirea de bunăvoie a unei obligații, permite creditorului opțiunea de îndeplinire cu forța a acelei obligații, cu ajutorul statului, prin executare silită. Adesea, când auzim de executare silită, ne gândim la bani care sunt recuperați cu ajutorul unui executor judecătoresc, dar la fel de bine pot face obiectul unei executări silite și alte obligații: de a face, de a preda, încredințarea unui minor ș.a.m.d.
Executarea unui datornic se poate face prin:
- urmărirea bunurilor mobile și imobile ale acestuia sau aparținând terților ținuți să răspundă, în condițiile legii, pentru obligațiile datornicului, în scopul îndestulării creditorilor;
- predarea către creditor a bunurilor ce sunt deținute fără drept de debitor;
- alte măsuri prevăzute de lege.
Acestă procedură poate începe numai la cererea creditorului, care este transmisă către executorul judecătoresc. Acesta trimite o solicitare de încuviințare către instanța judecătorească, care își va da acordul pentru demararea procedurii de executare silită.
Executarea silită pentru datorii restante la bănci, furnizori, persoane fizice sau juridice cu care am încheiat diverse contracte ș.a.m.d. se face conform Codului de procedură civilă. Creditorul face o cerere de executare silită, are sau obține un titlu executoriu, datornicul trebuie aproape întotdeauna somat și i se dă posibilitatea să facă contestații la măsurile de executare.
Odată pusă în mișcare procedura de către creditor, datornicul trebuie anunțat printr-o somație că face subiectul unei executări. Lipsa somației încalcă dreptul debitorului la informare și la o posibilă plată benevolă. În practică pot exista cazuri când se sare peste somație.
„(…) actele de executare silită nu pot fi efectuate decât după expirarea termenului arătat în somație sau, în lipsa acesteia, în cel prevăzut în încheierea prin care s-a încuviințat executarea”, se precizează în Codul de procedură civilă.
Urmărirea veniturilor lunare
Executarea silită se face fie acolo unde datornicul obține venituri (adică la locul de muncă), fie unde acesta are bunuri care pot fi urmărite (adică la domiciliu).
Când ne referim la poprirea veniturilor, e foarte important de reținut că executorul nu poate reține toți sau aproape toți banii unui executat. Executorul poate să urmărească maximum o treime din salariul net, dar pentru că pot exista mai multe tipuri de datorii neachitate pentru care se face poprire (credite neachitate, pensie de întreținere pentru copil etc.), atunci limita se extinde la maximum jumătate din salariu. Dacă venitul salarial este foarte mic, executorul poate să rețină doar ce depășește jumătate din salariul minim net pe economie.
Uneori din neglijență, se poate ajunge la instituirea unor popriri pe sume de bani ce reprezintă alocațiile copiilor, pensii de întreținere, diurne și altele asemenea, pentru că toate intră adesea în același cont. Aceste sume de bani nu pot fi executate silite niciodată.
Notă: Curtea Supremă a decis că în situația în care există o poprire pe cont, iar urmărirea silită e suspendată, terțul poprit (banca) nu mai poate bloca încasările din contul debitorului.
Contestația la executare
Contestația la executare este mijlocul prin care poate opri sau încerca remedierea unor nereguli la executare. Potrivit legislației civile, dacă se admite contestația la executare, se poate obține fie îndreptarea/anularea actului de executare contestat, fie anularea/încetarea cu totul a executării, fie anularea/lămurirea titlului executoriu – în funcție de ce s-a urmărit de către contestatar.
Termenul de efectuare a contestației la executare este de 15 zile de la data când contestatarul a luat cunoștință de actul de executare.
Potrivit Codului de procedură civilă, contestația la executare se face la judecătoria în a cărei circumscripție se află domiciliul/sediul debitorului. Se poate cere și suspendarea executării, dar este necesară în multe cazuri plata unei cauțiuni.
Cheltuieli cu executarea silită
Cheltuielile cu executarea silită se suportă de cel care cere executarea, adică de creditor. Executorul nu se pune în mișcare fără remunerație.
La final, adică de la cel executat, se recuperează cheltuielile ce țin de procedura executării și de onorariul executorului. Ghinionul creditorului este ca datornicul să nu aibă nimic care să poată fi executat și atunci nu va avea cum să recupereze banii avansați pentru executare, nici datoria în sine.
Onorariul executorului judecătoresc face parte din cheltuielile de executare și are limite minime și maxime, stabilite de legea executorilor. Dacă onorariul este excesiv, poate fi contestat la instanța de executare și cerută reducerea sa, în 15 zile de la emiterea încheierii judecătorești prin care s-a stabilit onorariul excesiv.
