Conform procedurii fiscale în vigoare, statul are la dispoziție cinci ani pentru a stabili creanțele fiscale cum ar fi impozite, taxe, contribuții, penalități și cinci ani pentru a executa silit contribuabilul care nu-și plătește datoriile. Aceste termene de prescripție curg de la momente diferite. Practic, dacă statul stă prea mult în pasivitate, nu-l mai poate obliga pe contribuabil să dea banii datorați statului, iar cei care plătesc după ce se împlinește termenul de prescripție nu mai pot cere banii înapoi.
Codul de procedură fiscală definește datoriile după cum urmează: impozite, taxe, contribuții sau sume pe care contribuabilul trebuie să le primească înapoi de la stat și dobânzi, penalități sau majorări aplicate sumelor menționate.
Creanțele fiscale din care se nasc aceste obligații fiscale principale și accesorii se constituie atunci când se constituie baza de impozitare care le generează sau în momentul la care contribuabilul este îndreptăţit să ceară restituirea unor sume de bani de la stat.
Cum se stabilesc creanțele fiscale
Creanțele fiscale se stabilesc în două moduri: declarația de impunere depusă de contribuabil sau prin decizia de impunere emisă de Fisc.
Ca să stabilească creanțele fiscale, organele statului trebuie să acționeze în acest sens în cadrul unui termen de prescripție de cinci ani, care începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care se datorează obligația fiscală, dacă legea nu dispune altfel.
În alte cuvinte, Fiscul nu poate să ceară plata unor impozite, taxe la o dată de șapte ani mai târziu de la momentul când se datora respectiva obligație fiscală. Codul de procedură penală menționează că dreptul fiscului de a stabili creanțe fiscale se prescrie în termen de zece ani în cazul în care acestea rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. În acest caz, termenul de prescripție curge de la momentul când hotărârea instanței penale rămâne definitivă.
Întreruperea și suspendarea termenului
Legislația fiscală în vigoare stabilește trei situații clare în care prescripția se întrerupe:
- în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
- la data depunerii de către contribuabil/plătitor a declarației de impunere după expirarea termenului legal de depunere a acesteia;
- la data la care contribuabilul/plătitorul corectează declarația de impunere sau efectuează un alt act voluntar de recunoaștere a creanței fiscale datorate.
Termenul de prescripție se suspendă în următoarele situații:
- în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
- pe perioada cuprinsă între data începerii inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale și data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale, în condițiile respectării duratei legale de efectuare a acestora;
- pe timpul cât contribuabilul/plătitorul se sustrage de la efectuarea inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale;
- pe perioada cuprinsă între data declarării unui contribuabil/plătitor inactiv și data reactivării acestuia.
„Dacă organul fiscal constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului de stabilire a creanței fiscale, procedează la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanță fiscală”.
Când statul nu te mai poate executa pentru neplată
Pe lângă prescripția dreptului de a stabili creanțe fiscale, în procedura fiscală există și prescripția dreptului de a cere executarea silită a obligațiilor fiscale declarate, dar neplătite la termen. Termenul este de cinci ani și care curge de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept.
Pentru banii pe care contribuabilul îi poate cere înapoi de la Fisc, termenul de prescripție este de cinci ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire.
Potrivit Codului de procedură fiscală, termenul de prescripție se întrerupe în următoarele cazuri:
- în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
- pe data îndeplinirii de către debitor, înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia, a unui act voluntar de plată a obligației prevăzute în titlul executoriu ori a recunoașterii în orice alt mod a datoriei;
- pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită;
- la data comunicării procesului-verbal de insolvabilitate;
- în alte cazuri prevăzute de lege.
Termenul de prescripție de cinci ani, în care organul de executare silită poate cere executarea silită a creanțelor fiscale, se suspendă în următoarele situații:
- în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;
- în cazurile și în condițiile în care suspendarea executării este prevăzută de lege ori a fost dispusă de instanța judecătorească sau de alt organ competent, potrivit legii;
- pe perioada valabilității înlesnirii acordate potrivit legii;
- cât timp debitorul își sustrage veniturile și bunurile de la executarea silită;
- în alte cazuri prevăzute de lege.
„Dacă organul de executare silită constată împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită a creanțelor fiscale, acesta va proceda la încetarea măsurilor de realizare și la scăderea acestora din evidența creanțelor fiscale”.
