Scheme de optimizare fiscală și ANAF

Scheme de optimizare fiscală și ANAF

Scheme de optimizare fiscală și ANAF 850 500 Avocat Cluj Napoca

Prin Ordonanța 5/2020, Guvernul a decis care sunt aranjamentele fiscale transfrontaliere care trebuie raportate la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), începând din vară. În principiu, vorbim despre orice aranjament, schemă sau tranzacție, în care este implicată cel puțin încă un țară în afară de România, din care firmele au ceva de câștigat: reducerea obligațiilor fiscale datorate statului sau evitarea lor în totalitate.

Care sunt indiciile de identificare a aranjamentele raportabile?

Semnele distinctive de identificare pot fi împărțite în două mari categorii:

Semnele pentru care se aplică testul beneficiului principal sunt:

  • clauza de confidențialitate: Este o tranzacție prin care contribuabilul relevant sau unul dintre participanți se angajează să respecte o condiție de confidențialitate și să nu comunice modul în care tranzacția în cauză ar putea să le ofere un avantaj fiscal;
  • onorariul de succes: Prin intermediul tranzacției este îndreptățit să primească un comision pentru că a structurat în așa fel tranzacția încât clientul său a obținut un avantaj fiscal (o impozitare redusă, de exemplu). Prin comision, se înțelege orice dobândă, remunerație aferentă costurilor financiare și alte cheltuieli;
  • documentația standardizată: Tranzacția conține o documentație și/sau o structură puternic standardizată, prin aceasta înțelegând că, de fapt, tranzacția urmează un șablon (…). Unul dintre exemplele aduse la cunoștința publică din ultimii ani este cel al companiilor fără substanță economică, acele căsuțe poștale înregistrate în jurisdicții cu impozitare redusă (Panama Papers);
  • achiziția unei firme cu pierderi: Este un semn distinctiv specific ce constă în achiziționarea unei societăți cu pierderi, întreruperea activității principale și folosirea pierderilor în reducerea propriilor obligații fiscale, inclusiv prin intermediul unui transfer al pierderilor către o altă jurisdicție sau accelerarea utilizării acestor pierderi;
  • conversia veniturilor în capital sau în venituri cu un regim fiscal mai favorabil: Vorbim despre o tranzacție care are efectul de conversie a veniturilor în capital, donații sau alte categorii de venituri care sunt impozitate la un nivel mai scăzut sau sunt scutite de la plata impozitelor;
  • tranzacții circulare: În discuție, în acest caz, sunt acele tranzacții care plimbă banii între companii prin mai multe jurisdicții cu tratamente mai favorabile;
  • plăți transfrontaliere deductibile către întreprinderi asociate: Se referă la plăți transfrontaliere deductibile, efectuate între două sau mai multe întreprinderi asociate, dacă există cel puțin una dintre următoarele condiții: jurisdicția fiscală în care se găsește destinatarul nu impune niciun impozit pe profit sau impune un impozit pe profit la o rată egală cu zero sau aproape egală cu zero, plata beneficiază de o scutire integrală de impozit în jurisdicția în care destinatarul este rezident fiscal sau de un regim fiscal preferențial acolo unde destinatarul este rezident fiscal.

Semnele ce implică raportarea directă a aranjamentelor fiscale:

  • plăți către o întreprindere asociată situată într-o jurisdicție necooperantă;
  • deduceri fiscale pentru același activ în mai multe jurisdicții;
  • cereri multiple de scutire pentru dubla impozitare;
  • transferul de active cu o diferență materială în prețul folosit în scopuri fiscale;
  • subminarea legislației UE sau orice acorduri echivalente privind schimbul automat de informații despre conturile financiare;
  • entitate sau beneficiari reali netransparenți;
  • reguli speciale unilaterale preferențiale în domeniul prețurilor de transfer;
  • transferul de active necorporale greu de evaluat;
  • restructurări ce implică transferuri de profituri.

Obligația de raportare a aranjamentelor fiscale transfrontaliere va fi, în principal, a specialiștilor, și anume: notarilor, contabililor, consultanților fiscali sau avocaților, atunci când aceștia acționează ca intermediari și ajută firmele la conceperea și/sau implementarea unui aranjament fiscal transfrontalier. Însă vor exista situații în care obligația de raportare se va muta de la intermediar la firma pe care acesta a consiliat-o pentru un aranjament fiscal. În plus, va fi necesară și o raportare retroactivă.

Raportarea aranjamentelor transfrontaliere se va face la ANAF prin intermediul unui formular care ar trebui aprobat până la finele lunii martie 2020. Prima raportare oricum nu poate fi făcută mai devreme de 1 iulie 2020, așa că firmele ar trebui să-și concentreze eforturile către organizarea internă și identificarea schemelor și tranzacțiilor transfrontaliere raportabile.