Pe 6 iulie a fost publicată în Monitorul oficial Legea nr. 106/2020 care prevede adăugarea în sfera violenței domestice și a faptelor de violență cibernetică, și anume: orice fapte de hărțuire, urmărire, violență și amenințări care se produc în mediul online, precum și publicarea unor imagini intime.
Noua lege completează Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice se va aplica din 9 iulie și presupune ca violența domestică să includă și formele de violență cibernetică, cu toate consecințele ce decurg din asta.
Violența cibernetică este definită ca fiind: „hărțuire online, mesaje online instigatoare la ură pe bază de gen, urmărire online, amenințări online, publicarea non-consensuală de informații și conținut grafic intim, accesul ilegal de interceptare a comunicațiilor și datelor private și orice altă formă de utilizare abuzivă a tehnologiei informației și a comunicațiilor prin intermediul calculatoarelor, telefoanelor mobile inteligente sau altor dispozitive similare care folosesc telecomunicațiile sau se pot conecta la internet și pot transmite și utiliza platformele sociale sau de e-mail, cu scopul de a face de rușine, umili, speria, amenința, reduce la tăcere victima”.
Astfel, violența cibernetică a fost introdusă în definiția violenței domestice, care este definită prin Legea 217/2003, ca fiind orice (in)acțiune intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică, economică, socială ș.a.m.d. dintre soți, foști soți, dintre actuali sau foști parteneri, chiar dacă nu au fost vreodată căsătoriți.
Orin această lege, inițiatorii arată că actualitatea reclamă o astfel de modificare legislativă, în contextul în care hărțuirea în mediul online este extrem de răspândită și reprezintă unul dintre fenomenele cu care toate statele se confruntă acum și pe care încearcă să le reglementeze cât mai bine pentru a preveni astfel de fapte și pentru a le pedepsi. În violența cibernetică, lucrurile sunt cu atât mai dificile pentru victime, arată semnatarii propunerii, cu cât agresorii se bucură de posibilitatea de a-și păstra anonimitatea.
Inițiatorii arătau că unele dintre faptele de violență cibernetică intră sub incidență penală, putând fi cercetate și sancționate ca infracțiuni de violență în familie, șantaj, hărțuire sau violarea vieții private. Dar, subliniau aceștia, dacă nu sunt bifate condițiile de la fiecare dintre aceste infracțiuni, faptele ar trebui să poată fi sancționate măcar contravențional.
„Astfel, sancționarea contravenientului care a săvârșit acte de violență cibernetică, în situația în care fapta săvârșită nu are caracter penal, se supune regimului sancționator prevăzut de Legea nr. 217/2003, dar și a legislației speciale care prevede protejarea datelor cu caracter personal și a dreptului la viață privată. Din moment ce noțiunea de violență cibernetică este inclusă în noțiunea de violență domestică (…) este evident faptul că orice manifestare de violență cibernetică va avea același regim sancționatoriu ca cel prevăzut în cazul violenței domestice”.
Deși presupune diverse fapte, unele dintre ele fiind chiar pedepsite penal, nu există încă o contravenție privind violența domestică. Dar cum în cadrul violenței domestice a fost inclusă și hărțuirea online, adică violența cibernetică, atunci toate victimele acestor violențe vor putea obține ordine de protecție.
Cea mai recentă și extrem de importantă modificare adusă Legii privind violența domestică este ordinul de protecție provizoriu, pe care victimele îl pot cere direct de la polițiști, înaintea celui dat de judecător, cu o acoperire mai mare.
