Persoanele fizice din România care doresc să ceară intrarea în insolvență în 2020, trebuie să îndeplinească câteva criterii printre care și criteriul privitor la valoarea datoriilor. În Legea falimentului personal este prevăzut pragul minim de datorii atât pentru procedurile principale de insolvență, cât și pentru cea simplificată. Ca urmare a creșterii salariului minim pe țară de la 1 ianuarie, chiar și aceste praguri cresc, întrucât sunt raportate la acesta în mod direct.
Conform Legii nr. 151/2015 privind procedura insolvenței persoanelor fizice, nu orice persoană cu dificultăți financiare poate cere intrarea în insolvență. Una dintre principalele condiții pentru a fi admisă cererea de intrare într-o procedură de insolvență este pragul minim de datorii.
Legea nr. 151/2015 prevede trei tipuri de proceduri de insolvență și există pentru ele și praguri diferite de datorii. Potrivit legii, cuantumul minim al datoriilor scadente ale debitorului necesar pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii insolvenței pe bază de plan de rambursare a datoriilor sau a procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active este de 15 salarii minime pe economie. Mai exact, pragul de datorii este de 33.450 de lei.
1. Ce înseamnă „insolvența persoanei fizice”? Înseamnă că o persoană fizică nu mai are bani să-și plătească datoriile, pe măsură ce ele devin scadente. Potrivit legii, se presupune că o persoană e insolventă dacă au trecut 90 de zile de la data scadenței unei datorii și nu a plătit-o.
2. Ce condiții trebuie să bifeze datornicul ca să poată intra într-o procedură de insolvență? Numai un datornic cu domiciliul în România, cu reședința/reședința obișnuită de cel puțin șase luni poate intra într-o procedură de insolvență. Datornicul trebuie să fie în stare de insolvență, așa cum spuneam mai sus, și să nu existe vreo șansă reală ca el să-și revină cu banii într-un an de zile, astfel încât să-și plătească datoriile la timp și să ducă un trai decent.
3. Cât de mari trebuie să fie datoriile unei persoane ca să intre într-o procedură de insolvență? Ca să-i fie aprobată o cerere de intrare într-o procedură de insolvență, o persoană trebuie să aibă datorii de valoarea a cel puțin 15 salarii minime pe economie. Cum salariul minim pe economie e 2.230 de lei (valoarea brută), atunci datoriile trebuie să fie de cel puțin 33.450 de lei.
4. Care e primul pas pentru a cere intrarea într-o procedură? Datornicul depune la comisia de insolvență o cerere de deschidere a procedurii insolvenței. Dacă situația sa nu e chiar atât de grea, atunci el depune o cerere de deschidere a procedurii insolvenței pe bază de plan de rambursare a datoriilor. Dacă i se pare că situația sa este compromisă total, datornicul poate face cererea direct la instanța de judecată și poate cere direct intrarea în insolvență prin lichidarea de active.
5. Ce e un „plan de rambursare”? Este planul pe care-l face datornicul cu administratorul procedurii de insolvență în care a intrat. Planul include o serie de date: cât de mari sunt datoriile persoanei, către cine și ce datorează, care sunt termenele, dar și care sunt măsurile ce se vor lua pentru ca datornicul să-și revină din punct de vedere financiar și să iasă din starea de insolvență.
6. Cât costă o astfel de cerere? Este complet gratuit, tocmai pentru că ar fi absurd să i se ceară datornicului să plătească ceva, mai ales că el are probleme cu banii. Datornicul nu va trebui să-l plătească nici pe administratorul procedurii, nici pe lichidator, pentru că ei vor fi plătiți din buzunarul statului.
7. Ce presupune aprobarea cererii de intrare în procedura pe bază de plan de rambursare? Se pornește de la ideea că cererea datornicului a fost aprobată de comisia de insolvență. În continuare, administratorul procedurii se ocupă să facă toate calculele: caută să vadă ce datorii are insolventul, scadențele acestora, colectează toate pretențiile bănești față de datornic (face un tabel de creanțe) ș.a.m.d. Foarte important e că, la momentul când se intră oficial în procedură, toate executările silite împotriva datornicului se opresc.
După ce au toate datele în față, administratorul și datornicul fac împreună un plan de rambursare, pe care-l trimit apoi și creditorilor pentru ca ei să-și spună părerea. Planul va trebui apoi votat de o parte importantă din creditori, deși e posibil să i se mai aducă, între timp, unele modificări față de forma inițial propusă.
Dacă și numai dacă acest plan e aprobat, se deschide oficial procedura de insolvență pe bază de plan și datornicul trebuie să respecte tot ce scrie în el, la fel și creditorii. Dacă nu se aprobă planul, atunci datornicul poate să ceară intrarea în cealaltă procedură de insolvență – cea prin lichidarea de active.
8. Ce ar avea voie și ce n-ar avea voie debitorul să facă în acea perioadă? Dacă a intrat în procedura de insolvență pe bază de plan, va trebui să respecte planul respectiv, să plătească la timp dările impuse, să nu-și piardă locul de muncă, să anunțe dacă vinde, moștenește sau primește ceva între timp, să anunțe dacă-și schimbă locuința, dacă face anumite cumpărături, etc. Dacă nu se va ține de plan, procedura va eșua și se va putea intra în procedura de insolvență prin lichidare de active.
9. Ce înseamnă lichidare de active? Este o procedură la cerere, din prima, dar și dacă în primul tip de insolvență lucrurile nu merg bine, așa cum am menționat mai sus. Procedura prin lichidare de active se efectuează într-o instanță de judecată, dar pentru judecată cu creditorii.
Practic, lichidatorul se ocupă aici să facă un inventar cu toate bunurile datornicului ce pot fi vândute. Se va trece la vânzarea lor. Va rămâne datornicul fără casă? Da sau nu, depinde de situația concretă. Legea face referire chiar la o procedură mai specială de dare în plată.
La final, lichidatorul trage linie și face diferența pentru a vedea ce a mai rămas restant față de creditori. Dar lucrurile nu se termină aici, pentru că și după închiderea procedurii, lichidatorul îl va supraveghea pe datornic într-o anumită măsură.
10. Dacă mai rămân datorii ce nu pot fi acoperite cu banii/bunurile datornicului, ce se va întâmpla? Dacă după ce se încheie vreuna dintre aceste două proceduri mai rămân încă datorii, atunci datornicul poate să ceară să scape de ele (eliberarea de datorii reziduale). Însă acest lucru nu se va întâmpla imediat, ci după anumite perioade de timp și în anumite condiții.
11. Procedura simplificată de insolvență? Această formă mai simplă de intrare în insolvență e prevăzută pentru cei care au datorii de cel mult 22.300 de lei, pentru cei care nu au bunuri sau venituri ce pot fi vândute silit sau au peste vârsta standard de pensionare ori și-au pierdut total sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă.
12. Intrarea într-o procedură de insolvență va fi o obligație? Poate cineva să-i impună datornicului să facă asta? Nu. Intrarea într-o procedură de insolvență nu e concepută ca ceva ce-i poate fi impus datornicului. Dacă va vrea să intre într-o astfel de procedură și să-și dea o șansă la reușită în lupta cu creditorii, este alegerea sa – e de preferat însă pentru un datornic să o facă! Niciun creditor nu îi va putea impune unui datornic al său să intre în insolvență, ci eventual să-i sugereze acest lucru.
