Declarația unică în 2020

Deși controversată, declarația unică intră în al treilea an de „existență fiscală” și dă multe bătăi de cap persoanelor fizice autorizate (PFA), de cei care obțin venituri din profesii liberale, chirii sau dividende. Formularul fiscal se depune pentru estimarea veniturilor pe 2020 până la jumătatea lui martie, online dar și la ghișeu. Prin acesta, contribuabilul declară cât câștigă și cât are de plătit la stat ca impozit și contribuții sociale.

1. Scopul declarației unice. Formularul fiscal se folosește atât pentru estimarea veniturilor pe 2020, cât și în scopul stabilirii impozitelor și eventualelor contribuții sociale la pensii (CAS) și sănătate (CASS). Până pe 15 martie 2020, se poate definitiva și declarația pe 2019. Același formular e folosit și pentru asigurarea voluntară la sănătate, pentru plata contribuțiilor la sănătate. Dovada depunerii declarației e necesară apoi încheierii contractului de asigurare voluntară la sănătate.
2. Veniturile vizate de declarația unică. Veniturile din activități independente, drepturi de proprietate intelectuală, cedarea folosinței bunurilor (chirii), activități agricole impuse în sistem real, silvicultură, piscicultură, veniturile din investiții, alte venituri, cu excepția celor ce obțin venituri pentru care impozitul și contribuțiile sunt reținute la sursă, de către plătitorul de venit. Și veniturile obținute în anul precedent în străinătate sunt declarate prin acest formular.
3. Termenul limită. Declarația se depune până la 15 martie pentru veniturile estimate pe 2020. Termenul nu este însă pentru plățile aferente anului 2020, dar e relevant pentru declarația pe 2019 – e limita până la care trebuie plătite impozitul și contribuțiile pe 2019. De reținut pentru cei care încep să obțină venituri dincolo de acest termen, în 2020, nu trebuie să aștepte prea mult pentru depunerea declarației: ei sunt obligați, conform Codului fiscal, să depună declarația în 30 de zile de la data producerii evenimentului aducător de venituri.
4. Depunerea declarației.  Se face la ghișeu sau online, prin Spațiul Privat Virtual (SPV) ori pe e-guvernare.ro, cu semnătura electronică calificată. Rămâne valabilă și în 2020 depunerea declarației la ghișeu, neexistând nici o propunere până la acest moment de scoatere a acestei posibilități.
5. Riscurile nedepunerii declarației. Codul fiscal prevede o amendă contravențională între 50 și 500 de lei pentru cei care uită să respecte termenul-limită de depunere a declarației. Partea bună e că se poate plăti la jumătate în 15 zile (mai exact, 25 de lei). Nedepunerea declarației pe 2020, deși se obțin venituri, în contextul în care a mai fost depusă în 2018/2019, poate să semnaleze Fiscului că e cazul unei impuneri din oficiu.
6. Rectificarea declarației. Se pot face rectificări oricând și oricâte, potrivit Codului fiscal. Se folosește același formular, dar bifând căsuța corespunzătoare pentru a marca faptul că e vorba de o rectificare. Venitul estimat se poate corecta până la termenul de plată a impozitului datorat, respectiv până la data de 15 martie a anului următor celui de impunere.
7. Efectuarea plăților. Pentru veniturile estimate pentru 2020 se datorează impozitul pe venit de 10% și, eventual, contribuțiile sociale la pensii (25%) și sănătate (10%), dacă și numai dacă veniturile nete depășesc cel puțin 12 salarii minime brute. Contribuabilul poate alege să plătească aceste contribuții și dacă are venituri sub plafon. Se pot face plăți pentru anul 2020 până la 15 martie 2021, în mai multe tranșe chiar. Plățile se pot face în numerar, la unitățile Trezoreriei, prin card bancar, la Trezorerie, online, prin ghișeul.ro, prin mandat poștal ori prin virament bancar (IBAN-urile pentru plăți).
8. Inexistența bonificațiilor. Nu sunt prevăzute niciun fel de reduceri de taxe pentru cei care plătesc până la anumite date sau pentru cei care depun declarația online, așa cum au fost pentru declarația pe 2018.
9. Decizii de impunere. Deși declarația unică este în centrul unui sistem de autoimpunere – contribuabilul declară cât face și își calculează singur ce are de plătit – decizii de impunere ar mai putea fi primite de contribuabilii care au depus declarația unică și până acum sau trebuiau să o depună. În 2019, Fiscul a venit cu două proceduri ce vizează PFA-urile care evită să plătească impozitul și/sau contribuțiile. Procedurile vizează veniturile începând din 2018. Una dintre proceduri se referă la persoanele care n-au depus deloc declarația unică și despre care reprezentanții ANAF află că au obținut venituri sau că e posibil să fi obținut venituri și permite impunerea din oficiu pe impozitul pe venit. Iar cealaltă se referă la persoanele care, deși au depus declarația unică, au precizat că nu vor datora CAS și CASS și, ulterior, au depășit pragul de venituri ce obligă la plata contribuțiilor, dar n-au plătit ce aveau de plătit.
10. Control fiscal pentru anii anteriori. Fiscul ar putea veni în control la persoanele fizice exact ca la firme, având în vedere sistemul declarației unice. Cine și-a declarat lucrurile la zi și a plătit tot ce avea de plătit nu ar trebui să-și facă probleme, dar se recomandă păstrarea unor documente care să permită autorităților să verifice raportarea corectă. Înainte să se facă o verificare a situației fiscale personale, Fiscul este obligat să trimită un aviz de verificare.