Conform legislației în vigoare „bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților„. În măsura în care soții nu au încheiat o convenție cu privire la regimul matrimonial, bunurile dobândite în timpul conviețuirii de oricare dintre soți sunt bunuri comune ale soților.
Această formă de proprietate, poartă numele de proprietate comună în devălmășie și se caracterizează prin aceea că bunurile aparțin coproprietarilor dar aceștia nu au stabilită cota parte ideală din dreptul de proprietate asupra bunului.
În acest caz, pentru această formă de proprietate, potrivit legislației în vigoare, partajul poate interveni numai după desfacerea căsătoriei sau, în cazuri excepționale pentru motive temeinice în timpul căsătoriei, la cererea unuia dintre soți sau a creditorilor personali ai unuia dintre soți.
Prin partaj bunurile comune dobândite de soți pe parcursul căsniciei se împart între aceștia.
Tipuri de partaj
Partajul bunurilor comune după desfacerea căsătoriei se poate face:
- pe cale convențională
- pe cale judiciară
Servicii juridice
- Negociere pentru stabilirea partajului prin acord;
- Consultanță juridică în probleme specifice partajului;
- Asistență și reprezentare juridică în partajul bunurilor comune;
- Redactare acțiune/întâmpinare/cerere reconvenționala partaj;
- Împărțirea bunurilor comune în timpul căsătoriei sau după desfacerea acesteia;
- Redactare de tranzacții.
Principalele bunuri care pot face obiectul partajului după divorț
- Bunurile mobile achiziționate în timpul căsătoriei de oricare dintre soți;
- Bunurile imobile achiziționate în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, chiar si pe numele unuia dintre ei, cât timp sumele de bani folosite pentru achiziționare provin din sume ce pot fi considerate bun comun;
- Sumele de bani ce au fost cheltuite cu titlu de avans la încheierea unui contract de leasing financiar ( adică cu opțiunea de cumpărare a bunului la sfârșitul contractului de leasing) si ratele lunare aferente leasing-ului, cat timp bunul mobil este încă posedat in baza contractului de leasing si nu poate intra cu întreaga sa valoare, in masa partajabila( opinie personala);
- Sumele de bani aflate in conturi curente deschise pe numele ambilor soți sau pe numele unuia dintre ei, cat tip aceste sume de bani pot fi integrate in masa partajabila;
- Drepturi de creanța născute din împrumuturi pe care soții sau numai unul din ei le-au acordat unor terțe persoane si nerestituite integral sau parțial de către debitori;
- Sporul de valoare al imobilului, proprietatea exclusiva a unuia dintre soți( îmbunătățiri si reparații capitale ce nu schimba natura juridica a bunului si când ele sunt făcute de către ambii soți).
- Alte drepturi de creanța si drepturi reale.
Bunuri care nu pot face obiectul partajului după divorț
- Bunurile mobile sau imobile primite de unul dintre soți cu titlu de moștenire;
- Bunurile mobile sau imobile primite de unul dintre soți sub forma de donație, când donatarul nu specifica faptul ca donația este si in beneficiul celuilalt soț;
- Parțile sociale deținute de unul dintre soți într-o societate comercială;
- Fructele si productele provenite de la bunurile proprii ale unuia dintre soți cu mențiunea ca , pentru ca fructele sa devina bun comun este necesara contribuția ambilor soți la obținerea acestora;
- Creanțele născute înainte de încheierea căsătoriei si realizate in timpul căsătoriei;
- Bunuri de uz personal si exclusiv;
- Bunuri destinate exercitării profesiei;
- Manuscrise științifice sau literare, schițele si proiectele artistice, proiectele de invenții si inovații;
- Bunurile achiziționate in timpul căsătoriei de către unul dintre soți cu sume primite din înstrăinarea unui bun propriu al acestuia;
- Indemnizația de asigurare primita ca urmare a prejudiciului suferit prin deteriorarea /pieirea unui bun propriu;
- Prețul vânzării unui bun propriu;
- Bunuri obținute prin schimbul cu un bun propriu;
- Bunurile obținute după separarea în fapt a soților;
Contribuția soților la dobândirea bunurilor comune
- De regula contribuția soților este prezumată la cote egale de 50%-50% din totalitatea bunurilor comune.
- Dacă soțul poate dovedi că participarea sa a fost mai mare, acesta poate obține o cota mai mare (de ex. 80%-20%).
- Exemple de situații ce pot influența cota-parte a fiecăruia dintre soți
- Veniturile obținute din salariu si orice alte venituri obținute din prestarea de activități / servicii remunerate sau venituri din drepturi de autor, sau brevete de invenție, sponsorizări, etc;
- Donațiile sub forma de bani care au fost cheltuite in interesul casei;
- Moștenirile a căror contravaloare a fost folosita in susținerea cheltuielilor casei;
- Sumele de bani pe care unul dintre soți le-a plătit, in timpul căsătoriei, in beneficiul unei terțe persoane;
- Sumele de bani pe care unul dintre soți le-a risipit pentru plăcerile sale personale;
- Munca in gospodărie;
- Sumele de bani pe care unul dintre soți le-a folosit in vederea achitării unor datorii proprii.
Modalitățile de partajare
- In natură, proporțional cu cota-parte a fiecărui coproprietar ce va fi stabilită;
- Atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia din soți/foștii soți, la cererea acestora;
- Vânzarea bunului și distribuirea prețului: vânzarea bunului se face în modul stabilit de soți iar în caz de neînțelegere, la licitație publică, în condițiile legii, iar distribuirea prețului se va face în conformitate cu cotele stabilite, de comun acord sau de către instanță.
Valoarea bunurilor partajabile
Se stabilește de comun acord de către soți/foștii soți. Avantajul stabilirii de comun acord este dat de faptul ca se evită costurile privind expertul evaluator și se evită prelungirea duratei de soluționare a partajului.
La valoarea ce se stabilește pentru toate bunurile partajabile se calculează taxa de timbru de 3%.