Divorț în instanță

Divorțul în instanță este cel mai des întâlnit și poate avea loc prin acordul ambilor soți, la cererea unuia dintre soți sau atunci când continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, toate aceste situații fiind reglementate de noul Cod civil și Codul de Procedură Civilă.

Odată cu divorțul, instanța este chemată să soluționeze și anumite cereri accesorii, precum revenirea/păstrarea numelui dobândit prin căsătorie, atribuirea dreptului de folosință al locuinței, stabilirea custodiei copiilor minori, stabilirea domiciliului copiilor, pensia de întreținere, programul de vizită, etc.

În plus, noile prevederi ale Codului Civil prevăd posibilitatea soțului nevinovat de a obține despăgubiri bănești de la soțul responsabil de destrămarea relațiilor familiale.

Există patru situații pentru desfacerea căsătoriei în instanța de judecată:

  • prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț;
  • atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
  • la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani;
  • la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei

Divorțului prin acordul părților

Divorțul prin acord poate fi pronunțat de instanța de judecată la cererea comună a soților sau la cererea unuia dintre soți, acceptată de celălalt soț.

Divorț în baza cererii comune

Procedura în cazul divorțului pe baza cererii comune a soților presupune semnarea cererii de către ambii soți sau de către un avocat comun. Primind cererea de divorț, instanța va verifica existența consimțământului soților, după care va fixa termen pentru soluționarea cererii în camera de consiliu.

La termenul de judecată, instanța va verifica dacă soții stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor și, în caz afirmativ, va pronunta divorțul fără a administra probe cu privire la motivele de divorț.

Important! Hotărărea asupra divorțului pe baza acordului soților este definitivă.

Divorț în baza cererii unuia dintre soți, acceptată de celălalt soț

Noul Cod de procedură civilă stabilește că atunci când cererea de divorț este întemeiată pe culpa soțului pârât, iar acesta recunoaște faptele care au dus la destrămarea vieții conjugale, instanța, dacă reclamantul este de acord, va pronunța divorțul fără a cerceta temeinicia motivelor de divorț și fără a face mențiune despre culpa pentru desfacerea căsătoriei.

Prin urmare, cererea inițială care investește instanța de judecată este o cerere de divorț din culpă pentru motive întemeiate, însă acordul părților are loc în fața instanței de judecată.

Pe de alta parte, dacă soțul reclamant nu este de acord cu divorțul prin acord, atunci recunoașterea de către soțul pârât a motivelor care au dus la desfacerea căsătoriei nu va determina schimbarea temeiului juridic inițial al cererii de divorț. În schimb, va constitui un mijloc de probă, alături de celelalte probe ce se vor administra și în baza cărora instanța va admite cererea de divorț soluționată în condițiile stipulate de noul Cod de procedură civilă privind divortul din culpă.

Singura variantă pentru soții care nu se înțeleg este instanța de judecată

Dacă, în cazul divorțului prin acordul soților, instanța este opțională, atunci când soții nu ajung la un acord instanța de judecată este singura variantă pentru desfacerea căsătoriei. Motivele de divorț sunt prevăzute de noul Cod civil:

  • atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
  • la cererea unuia dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani;
  • la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.

Divorțul din motive temeinice

Se utilizează în situațiile în care soții nu se înțeleg cu privire la desfacerea căsătoriei. În astfel de cazuri, foarte des întâlnite în practică, unul din soți nu dorește să divorțeze sau intenționează să solicite despăgubiri de la celălalt soț.

Instanța va pronunța divorțul din culpa soțului pârât atunci când, din cauza unor motive temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă”, se precizeaza în noul Cod de procedură civilă. Mai mult, instanța poate să pronunțe divorțul din culpa ambilor soți, chiar atunci când numai unul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate reiese ca amândoi sunt vinovați de destrămarea căsătoriei.

În schimb, dacă pârâtul nu a formulat cerere reconvențională, iar din dovezile administrate rezultă că numai reclamantul este culpabil de destrămarea căsătoriei, cererea acestuia va fi respinsa ca neîntemeiată.

Dacă instanța de judecată constată culpa exclusivă a unuia din soți în destrămarea căsniciei, soțul nevinovat poate beneficia de despăgubiri.

De asemenea, este uzuala situația în care, deși ambii soți doresc să divorțeze, există neînțelegeri cu privire la custodia sau domiciliul copiilor minori. În asemenea cazuri, soții se pot folosi de motivele de divorț pentru a arăta și faptul că celălalt soț nu este responsabil față de copii.

În general, motive temeinice pentru desfacerea căsătoriei sunt considerate infidelitatea, violențele, abuzul de alcool sau droguri, precum și neînțelegerile și certurile grave.

Divorțul pentru o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani

Un element nou introdus de noul Cod civil este divorțul bazat pe separarea în fapt a soților de cel puțin 2 ani. Practic, atunci când soții sunt separați în fapt de cel puțin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divorțul, asumându-și responsabilitatea pentru eșecul căsătoriei.

În această variantă, se cere ca soțul care cere desfacerea căsătoriei să facă dovada în instanța a despărțirii pentru cel puțin această perioadă de timp si va pronunța divorțul din culpa exclusivă a reclamantului.

Divorțul pentru starea de sănătate care face imposibilă continuarea căsătoriei

Când divorțul este cerut pentru că starea sănătății unuia dintre soți face imposibilă continuarea căsătoriei, instanța va administra probe privind existența bolii și starea sănătății soțului bolnav și va pronunța divorțul, potrivit Codului civil, fără a face mențiune despre culpă pentru desfacerea căsătoriei.

Prevederile legale desemneaza expres ca titular al unei astfel de cereri numai pe soțul bolnav.

Vorbește cu un avocat de Divorț.

Am ajutat astăzi 44 de clienți să găsească avocați.

Cum funcționează

1
Descrieți pe scurt problema
2
Furnizați informațiile de contact
3
Alegeți avocații care vă vor contacta