Divorț cu copii minori

Divorțul cu copii minori este una dintre cele mai întâlnite situații în care unul sau ambii soți doresc să divorțeze, iar din căsătorie celor doi au rezultat copii minori. În aceste cazuri, divorțul este pronunțat, de regulă, de către o instanță de judecată și, de asemenea, judecătorul va decide cu privire la custodia copiilor.

Divorțul în sine se poate pronunța prin acord sau pentru motive temeinice. In fata instanței de judecată, problema cea mai mare este ridicată de dovedirea acelor situații sau fapte care reclamate. Astfel, misiunea soțului reclamant este de a strange date și informații cu privire la dovedirea motivelor care stau la baza acțiunii de divorț. Cele mai dese motive invocate sunt:

  • situatiile în care raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă
  • separarea în fapt a soților care să fi durat cel puțin 2 ani
  • starea de sănătate a celuilalt sot, ce face imposibilă continuarea căsătoriei

Cererea de divorț se va depune la Judecatoria în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea unde locuieste pârâtul. În cazul în care pârâtul nu mai are locuința în țară, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul. Dacă nici reclamantul și nici pârâtul nu au locuința în țară, părțile pot conveni să introducă cererea de divorț la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorț este de competența Judecătoriei Sectorului 5 al municipiului București.

În cererea de divorț se va cuprinde in special numele copiilor minori ai celor 2 soți ori adoptați de aceștia. La cerere se va adăuga o copie a certificatului de căsătorie și, după caz, câte o copie a certificatelor de naștere ale copiilor minori.

Instanța va solocita efectuarea unui raport de anchetă psihosocială, iar parintii și copilul minor care a împlinit vârsta de 10 ani vor fi ascultați de către judecător. Poate fi ascultat şi copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani, dacă autoritatea competentă consideră că este necesar.

În ceea ce privește custodia copiilor, instanța va avea în vedere, în mod obligatoriu, interesul superior al acestora. În principiu, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi.

Dacă unul sau ambii părinți pun în pericol viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijenţa gravă în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului, atunci, în mod cu totul exceptional, judecătorul poate decide decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti.

Într-o asemenea situație, instanţa poate decide plasamentul copilului la o rudă sau la o persoană cunoscută ori chiar straină.

În ce privește locuinta minorului,instanţa de tutelă stabileşte locuinţa copilului minor la unul din părinti.

În vederea protejarii interesului superior al copilului, este stabilită și contribuţia fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.

Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori și între/inerea acestora de soțul pârât.

Nu recomandăm nici unuia dintre soți să se prezinte în fața judecătorului fără un Avocat.

Atentie, procedura judiciară de divorț e anevoioasă, de aceea vă recomandăm să vă adresați instanței doar în urma unei discuții cu un Avocat, pe situația de fapt.