Avantajele și dezavantajele medierii în materie penală

Avantajele și dezavantajele medierii în materie penală

Avantajele și dezavantajele medierii în materie penală 850 500 Avocat Cluj Napoca

Medierea în cauzele penale se bazează pe dialogul dintre victimă și agresor și este posibilă pentru fapte penale mai puțin grave. Când victima acceptă reconcilierea cu agresorul, acordul de mediere va cuprinde cuantumul despăgubirilor morale și materiale potrivit voinței părților și va constitui un element favorabil exonerării de pedeapsă sau a obținerii unei pedepse mai ușoare.

Medierea victimă – suspect/infractor este numită și justiţie restaurativă sau reparatorie. Acest tip de justiţie se concentrează pe nevoile și interesele victimelor şi ale infractorilor, în locul satisfacerii principiilor juridice abstracte și a pedepsirii infractorului.

Medierea în materie penală sau medierea victimă-infractor are atât rolul de a preveni, cât și pe acela de a stinge procesul penal.

Potrivit legislației în vigoare în România, au dreptul să apeleze la mediator atât victima unei infracţiuni, cât şi suspectul/inculpatul pe tot parcursul procesului penal (în faza de urmărire penală sau în faza de judecată). Procedura de mediere poate fi inițiată atât de partea vătămată, cât și autorul infracțiunii. Legea prevede că organele judiciare trebuie să aducă la cunoştinţa părţilor dreptul la un mediator, care este un drept fundamental, ca și dreptul la avocat.

Din punct de vedere legal nici victima infracțiunii și nici autorul infracțiunii nu pot fi constrânși să își medieze conflictul. Medierea este un proces voluntar, la alegerea părților. Atât victima infracțiunii, cât și autorul infracțiunii (suspectul/inculpatul) pot fi reprezentate în procedura de mediere de către o persoană împuternicită printr-o procură specială sau de un avocatul ales.

Potrivit legii, pe latura penală a procesului medierea poate fi utilizată în cazurile în care există posibilitatea de retragere a plângerii prealabile sau de împăcare a părților. Cu alte cuvinte, se poate apela la mediere acolo unde legea conferă părților un drept de dispoziție cu privire la finalitatea acelui caz. În cazul infracțiunilor cu privire la care legea prevede posibilitatea retragerii plângerii prealabile, încheierea și depunerea unui acord de mediere sunt posibile pe tot parcursul procesului penal, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În cazul infracțiunilor pentru care legea prevede numai posibilitatea împăcării părților, depunerea unui acord de mediere la organele judiciare poate avea loc doar până la momentul citirii actului de sesizare a instanței.

Efectele juridice în acest caz sunt extinctive: dacă părțile au încheiat un acord de mediere, victima nu mai poate depune plângere pentru aceeași faptă. De asemenea, dacă a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată.

Atunci când între partea vătămată prin infracțiune și suspect/inculpat a intervenit un acord de mediere, măsura arestului preventiv nu-și mai găsește justificarea și ar trebui să fie dispusă revocarea ei.

Pentru persoana condamnată, încheierea unui acord de mediere poate constitui un plus: repararea prejudiciului și a tuturor obligațiilor civile (despăgubiri sau daune morale) se adaugă la alte merite ale condamnaților propuși pentru liberare condiționată sau care fac cerere de liberare condiționată. De aici rezultă că încheierea unui acord de mediere între partea vătămată și persoana condamnată va produce efecte juridice chiar și în timpul executării pedepsei.

Deși reglementate prin lege ca producând efecte similare, împăcarea părților cât și acordul de mediere nu sunt același lucru.

Care sunt efectele juridice ale depunerii la organele judiciare a unui acord de mediere în materie penală?
Efectele juridice în cazul încheierii de către părți a unui acord de mediere sunt, după caz, în funcție de etapa procesual penală:

  • clasarea cauzei;
  • stingerea acțiunii penale;
  • încetarea procesului penal;
  • liberarea condiționată a celui închis în penitenciar, înainte de executarea în întregime a pedepsei.

Este posibilă medierea și în cazul altor infracțiuni din codul penal?
Medierea este posibilă și în cazul altor infracțiuni decât cele despre care am vorbit, însă doar pe latura civilă (despăgubiri materiale sau daune morale).

Încheierea unui acord de mediere este benefică, totuși, și în acest caz: că plata prejudiciilor materiale și a daunelor morale poate conduce către reținerea unor circumstanțe atenuante și obținerea unei pedepse mai ușoare.

Important! Codul de procedură penală prevede, pentru introducerea plângerii prealabile, un termen de trei luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei.

Dacă victima încearcă mai întâi medierea, termenul de trei luni prevăzut de lege se suspendă, iar dacă medierea nu va reuși, termenul își va relua cursul de acolo de unde a rămas la momentul suspendării. Prin urmare, încercarea medierii nu conduce la pierderea termenului despre care vorbim.

Suspendarea procesului penal odată cu depunerea de către părți a unui contract de mediere
Procesul penal se va putea suspenda atunci când părțile vor depune un contract de mediere la organele judiciare. Ulterior suspendării procesului, părțile vor avea un termen de cel mult trei luni pentru a încheia un acord de mediere în vederea depunerii la dosarul cauzei, pentru a se lua act de el și a produce efecte.

Infracțiuni cu potențial de producere de prejudicii materiale și/sau morale:

  • loviri și alte violențe;
  • vătămarea corporală;
  • vătămarea corporală din culpă;
  • violarea de domiciliu;
  • violarea secretului corespondenţei;
  • divulgarea secretului profesional;
  • furtul pedepsit la plângerea prealabilă;
  • abuzul de încredere;
  • gestiunea frauduloasă;
  • distrugerea;
  • abandonul de familie;
  • nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorilor;
  • tulburarea folosinţei locuinţei.

Pe scurt, despre avantajele utilizării procedurii medierii în materie penală:

  • oferă victimei infracțiunii un rol major în proces, având un drept de dispoziție;
  • victima își recuperează prejudiciul material și poate obține daune morale;
  • oferă autorului faptei șansa de a rămâne în libertate și de a se reeduca;
  • permite descongestionarea instanțelor de judecată.